CREDINŢ/Ă = Încredere deplină în adevărul unui lucru; convingere adâncă.
Dar oare cum poti crede in ceva nedovedit, nedescoperit, pur si simplu printr-o traditie absurda, insa pastrata pana in cele mai mici detalii stupide… ori reinventate, cele vechi pierzandu-se cu timpul…?!?
Sau cum poti afirma usor lucruri nefondate?!
Poti spune ‘Cred’ fara a te simti convins de ceea ce afirmi?!?
Si daca spui asta, imi poti dovedi ca ceea ce crezi nu e doar o convingere, o influenta, data de ceilalti, de familie, de prieteni pentru a motiva unele actiuni ?!?
CREDÍNŢĂ = Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine.
Si ceea ce crezi e adevarat?
Te-ai intrebat vreodata asta ori dai crezare zicerii ‘Crede, dar nu cerceta!’
Cu ce folos e credinta fara sens, fara convingerea ca e un adevar lucrul in care crezi, ca nu poate fi contestat(nu doar din frica ori neputinta pretinsa)?!?
Crezi in Dumnezeu?
E doar un exemplu…
Poate ai alta confesiune, si Dumnezeu ti se pare doar un concept inventat…
Ori poate te duci la biserica in fiecare saptamana, dezvolti un comportament drept, placut lui Dumnezeu, insa esti convins de ceea ce faci, ori actionezi asa fiind influentat de altii?
Trebuie sa crezi cu adevarat in ceea ce faci, altfel devii doar o marioneta a traditiilor nefondate, absurde…
Azi, dezvolt subiectul credita.
Nu pentru ca as vrea sa spun ca eu sunt sigura pe mine, crezand in diverse lucruri irefutabile, ci pentru ca si credinta e in stransa legatura cu moartea…
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
